Cum se poate scrie astăzi, la peste 150 de ani de la înființare, despre Filarmonica bucureșteană? Am apelat la mai multe texte și surse, pe care le-am îmbinat pentru a pune reflectorul pe diferite momente semnificative. Regretata Elena Zottoviceanu sintetiza încă din 2010, într-un ton obiectiv, atractiv și modern, istoria instituției între 1868 și 1944; eu am încercat să continui acest fir narativ până în 2018, observând meandrele ideologice complicate ale contextului românesc; pentru a oglindi noutăți din ultimii ani, Cristina Sârbu a relatat în acest volum două proiecte în care s-a implicat cu entuziasm. Am considerat, de asemenea, că istoria orală va completa în mod binevenit peisajul, cu mărturii, amintiri, comentarii ale unor personalități implicate timp îndelungat și în diverse ipostaze în istoria recentă a Filarmonicii. Interviurile realizate și transcrise în acest scop de Ioana Marghita aduc, alături de informații prețioase, căldură, subiectivitate și emoție acestui volum. În fine, documentația propriu-zisă a repertoriului simfonic al Filarmonicii (1968-2018) a constituit o muncă dificilă și migăloasă, dusă la capăt cu succes de trei tineri colegi: Desiela Ion, Benedicta Pavel și Vlad Ghinea. În acest fel, mai multe generații de muzicologi vă propun spre lectură un volum amplu, din care cititorul își poate alege oricând propriul traseu. (Valentina Sandu-Dediu)
News