AkadeMusica 2. George Manoliu

„Cei care au avut norocul să fie călăuziţi de un adevărat maestru pot fi recunoscători pentru darul pe care l-au primit, acel dar care le-a făcut mai uşor şi mai frumos, fizic şi spiritual, spinosul drum al formării ca artişti instrumentişti. Pentru ceilalţi, cei mai puţin norocoşi, profesorii de instrument se pot plasa pe diferite paliere ale scalei ,,cu har şi fără de har”. Corespunzător acesteia este desigur scala elevilor ,,chemaţi şi nechemaţi”. Ceea ce este foarte interesant în evoluţia artei instrumentale este faptul că ,,cei cu har” şi ,,cei chemaţi”, mai devreme sau mai târziu se întâlnesc, se recunosc, se pun în valoare. Personalitatea, concepţia interpretativă, metoda pedagogică a unui maestru sunt excelente pentru discipolii direcţi dar cu timpul devin un bun al artei pedagogice de care beneficiază o arie mult mai largă de elevi. Un astfel de maestru al artei interpretative şi al pedagogiei violonistice româneşti este George Manoliu.” (Tatiana Noia)