Genul concertant în România între 1950-2020

Amplitudinea creației concertante românești de după 1950 a rămas complet necunoscută până recent, când, în cadrul proiectului Arhiva română a concertelor pentru solist/soliști și orchestră (Romanian Archive of Concertos) — suținut de Universitatea Națională de Muzică București și de CNFIS prin Fondul de Dezvoltare Instituțională — au fost identificate și catalogate nu mai puțin de 725 de concerte românești, într-o varietate de formule solistice, semnate de circa 200 de compozitori.

Parte a aceluiași proiect, volumul de față promovează, prin zece studii muzicologice, „mostre” din acest repertoriu — de la ipostaze ale unor genuri hibride, precum simfonie concertantă sau concert-operă, la lucrări solistice pentru vioară, violoncel, pian, saxofon și flaut. Exemplaritatea este un atribut comun tuturor creațiilor investigate, aparținând unor compozitori de prim-plan ai muzicii românești: Dumitru Capoianu, Dan Dediu, Călin Ioachimescu, Ștefan Niculescu, Radu Paladi, Doina Rotaru, Aurel Stroe, Ede Terényi, Anatol Vieru. (Florinela Popa)